Articolul oferă o perspectivă asupra evoluției activităților și politicilor pentru tineret din Franța, subliniind complexitatea și provocările actuale ale acestui domeniu.

CONTEXT ȘI PERSPECTIVE

Patricia Loncle începe prin a plasa situația actuală a activităților pentru tineret din Franța într-un context european mai larg, subliniind lipsa unei definiții unitare și diversitatea activităților care intră sub umbrela acestui domeniu. Autoarea observă că, la fel ca în alte țări europene, nu există o lege unică care să reglementeze intervenția lucrătorilor de tineret în Franța, iar scopul acestei intervenții este în mare parte implicit și depinde de contextul specific în care lucrează fiecare profesionist.

În ceea ce privește diversitatea activităților pentru tineret din Franța, autoarea identifică patru profesii principalecare se încadrează în acest domeniu:

Animatori socioculturali (animateurs socioculturels): Aceștia reprezintă cel mai numeros grup de lucrători de tineret din Franța, fiind aproximativ 120.000. Ei lucrează în principal pentru autoritățile locale sau pentru ONG-uri finanțate din fonduri publice și se ocupă în principal de organizarea de activități de petrecere a timpului liber, culturale și sportive pentru tineri. Deși profesia lor s-a structurat treptat în anii 1960, aceasta rămâne relativ informală și neclar definită.
Educatori specializați (éducateurs spécialisés): Numărul acestora este de aproximativ 55.000 și lucrează pentru aceleași tipuri de angajatori ca și animatorii socioculturali, dar finanțarea lor provine în principal de la departamente, responsabile pentru combaterea delincvenței juvenile. Profesia lor este mai bine reglementată printr-un acord profesional semnat în 1966 și se concentrează pe lucrul cu tinerii defavorizați sau cu risc de delincvență.
Responsabili de misiune în centrele locale pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (chargés de mission): Acești profesioniști lucrează în aproximativ 480 de centre din orașele mari și sunt finanțați din diverse surse publice. Rolul lor este de a sprijini tinerii cu vârste între 16 și 25 de ani în tranziția lor către piața muncii, oferind consiliere și îndrumare în căutarea unui loc de muncă sau a unei formări profesionale.
Animatori de prevenție sau animatori de sănătate (animateurs de prévention sau animateurs de santé): Aceasta este o profesie relativ nouă, care nu este încă reglementată la nivel central. Acești profesioniști sunt angajați la nivel local și se concentrează pe prevenirea comportamentelor de risc în rândul tinerilor, cum ar fi consumul de alcool și droguri sau accidentele rutiere.

În concluzie, acest articol începe prin a sublinia diversitatea și lipsa unei definiții clare a activităților pentru tineret în Franța, evidențiind cele patru profesii principale care se încadrează în acest domeniu. Această diversitate reflectă atât complexitatea nevoilor și provocărilor cu care se confruntă tinerii, cât și evoluția istorică a acestui domeniu în Franța.

EVOLUȚIA ISTORICĂ A ACTIVITĂȚILOR PENTRU TINERET

Autoarea analizează apoi istoria activităților pentru tineret în Franța, concentrându-se pe trei perioade cheie:

De la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1945: Apariția "problemei tinerilor":

Patricia Loncle analizează evoluția activităților pentru tineret în Franța, concentrându-se pe trei perioade cheie. În ceea ce privește prima perioadă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1945, autoarea descrie apariția „problemei tinerilor” ca o consecință a industrializării și urbanizării rapide, care au generat schimbări sociale profunde și au creat noi provocări pentru tineri.

Contextul social și economic:
- Industrializarea și urbanizarea: Migrația tinerilor de la sate la orașe în căutarea unui loc de muncă a dus la creșterea populației urbane și la apariția unor probleme sociale precum sărăcia, șomajul și condițiile precare de muncă și de locuit.
- Declinul culturilor tradiționale de tineret: Schimbările sociale și economice au dus la dispariția treptată a formelor tradiționale de socializare și exprimare a tinerilor, cum ar fi carnavalurile și alte festivități comunitare, ceea ce a contribuit la creșterea sentimentului de alienare și dezorientare în rândul tinerilor.
- Apariția bandelor de tineri: În absența unor structuri și activități organizate pentru tineret, aceștia s-au organizat în bande, care au devenit o sursă de îngrijorare pentru autorități și pentru publicul larg, fiind asociate cu delincvența și violența.
Reacția societății și apariția organizațiilor de tineret
- Îngrijorarea față de „problema tinerilor”: Aceste schimbări sociale și apariția bandelor de tineri au generat o îngrijorare crescândă cu privire la soarta tinerilor și la impactul lor asupra societății. Tinerii erau percepuți ca o populație problematică, expusă riscului de imoralitate, sărăcie și probleme de sănătate.
- Apariția organizațiilor de tineret: Ca răspuns la aceste preocupări, au apărut numeroase organizații de tineret, conduse în principal de adulți din clasa de mijloc sau din elita socială. Aceste organizații aveau ca scop protejarea și educarea tinerilor, oferindu-le activități educative și recreative, precum și promovând valori morale și religioase și patriotism.
- Rolul limitat al statului: În această perioadă, statul a avut un rol limitat în domeniul activităților pentru tineret, concentrându-se în principal pe promovarea patriotismului și pe înființarea unui sistem național de învățământ gratuit și obligatoriu.

În concluzie, perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1945 a fost marcată de apariția „problemei tinerilor”ca o consecință a industrializării și urbanizării rapide. Această problemă a generat îngrijorări cu privire la delincvența juvenilă și la vulnerabilitatea tinerilor, ceea ce a dus la apariția unor numeroase organizații de tineret conduse de adulți, care aveau ca scop protejarea și educarea tinerilor. Statul a avut un rol limitat în această perioadă, iar inițiativele filantropice au fost cele care au jucat un rol central în abordarea „problemei tinerilor”.

Anii 1960: Profesionalizarea și declinul mișcărilor de tineret:

În anii 1960, Franța a cunoscut o perioadă de creștere economică și de extindere a intervenției statului în sfera socială, bazată pe credința că modernitatea și planificarea pot eradica sărăcia și problemele sociale. În acest context, domeniul activităților pentru tineret a fost marcat de profesionalizare, prin apariția unor noi profesii, precum animatorii socioculturali și educatorii specializați.

Contextul anilor 1960:
- Creștere economică și expansiune socială: Anii 1960 au fost o perioadă de prosperitate economică în Franța, ceea ce a permis statului să își extindă intervenția în domeniul social. Această expansiune a fost alimentată de credința în modernitate și planificare ca soluții pentru problemele sociale, inclusiv cele legate de tineret.
- Urbanizare și schimbări sociale: Procesul de urbanizare a continuat, aducând cu sine noi provocări și oportunități pentru tineri. De asemenea, intrarea femeilor pe piața muncii a generat o regândire a rolului familiei și a organizării timpului liber al copiilor și tinerilor.
- Percepția asupra tinerilor: Tinerii erau adesea văzuți ca fiind străini față de normele societății și potențiali delincvenți. Cu toate acestea, studiile sociologice arătau că această generație era, în realitate, destul de conservatoare și dornică să se integreze în societate.
Profesionalizarea activităților pentru tineret:
- Apariția de noi profesii: În contextul expansiunii sociale și al profesionalizării generale a sectorului social, au apărut două noi profesii în domeniul activităților pentru tineret:
- Animatorii socioculturali: Aceștia se ocupau în principal de organizarea de activități de petrecere a timpului liber, culturale și sportive pentru tineri.
- Educatorii specializați: Aceștia lucrau cu tineri defavorizați sau cu risc de delincvență, oferind sprijin și îndrumare.
- Încercări de reglementare și formare: Au fost create diverse cursuri și școli de formare pentru aceste noi profesii, în încercarea de a reglementa accesul la ele și de a asigura un nivel de calificare adecvat. Cu toate acestea, definirea și structurarea acestor profesii au rămas oarecum vagi și confuze.
Mișcările de tineret și colaborarea cu statul:
- Perioadă de „lună de miere”: Anii 1960 au fost o perioadă de dinamism și colaborare între mișcările de tineret și autoritățile publice. Mișcările de tineret au propus noi principii și abordări în domeniul activităților pentru tineret și au lucrat în parteneriat cu statul pentru a implementa politici și programe.
- Evenimentele din mai 1968 și declinul mișcărilor de tineret: Protestele studențești din mai 1968 au marcat o ruptură în relația dintre mișcările de tineret și stat. Aceste mișcări, care contestau status quo-ul și cereau mai multă libertate și participare, au fost percepute ca o amenințare de către guvern. Ca urmare, mișcările de tineret au pierdut sprijinul statului și au intrat în declin, iar accentul s-a mutat treptat către o abordare mai individualistă și mai puțin politică a activităților pentru tineret.

În concluzie, anii 1960 au reprezentat o perioadă de schimbări importante în domeniul activităților pentru tineret din Franța, marcată de profesionalizare, colaborare cu statul și efervescența mișcărilor de tineret. Cu toate acestea, evenimentele din mai 1968 au dus la o reconfigurare a relației dintre stat și mișcările de tineret, iar domeniul a intrat într-o perioadă de declin și fragmentare. Profesionalizarea a continuat, dar fără o definire clară și o structurare solidă a noilor profesii, ceea ce a creat provocări pentru dezvoltarea ulterioară a activităților pentru tineret în Franța.

Activitățile pentru tineret în societatea franceză contemporană:

În articolul „Youth work and policy in France”, Patricia Loncle descrie situația actuală a activităților pentru tineret în Franța ca fiind una marcată de provocări semnificative și de o complexitate crescândă.

Provocări majore:
- Integrarea și participarea tinerilor: În ciuda eforturilor depuse în trecut, integrarea și participarea tinerilor în societatea franceză rămân provocări majore.
- Șomajul în rândul tinerilor continuă să fie ridicat, ceea ce îngreunează tranziția lor către viața adultă și poate duce la excluziune socială.
- Delincvența juvenilă și comportamentele de risc sunt, de asemenea, probleme sociale importante, care necesită o abordare complexă și multidimensională.
- Fragmentarea politicilor și inegalitățile teritoriale: Politicile pentru tineret sunt fragmentate și incoerente, iar accesul la servicii și sprijin variază considerabil în funcție de regiune, ceea ce creează inegalități și poate afecta negativ șansele de dezvoltare ale tinerilor din anumite zone.
- Noi roluri și funcții pentru lucrătorii de tineret: Lucrătorii de tineret se confruntă cu noi roluri și funcții, pe măsură ce nevoile și așteptările tinerilor se schimbă. Accentul este pus din ce în ce mai mult pe combaterea șomajului, promovarea participării civice și prevenirea comportamentelor de risc.
- Decalajul dintre tineri și autoritățile publice: Există un decalaj semnificativ între tineri și autoritățile publice, manifestat prin neîncrederea tinerilor în instituții și prin absența lor de la procesele decizionale.
- Fragmentarea și lipsa de unitate a profesiei: Lucrătorii de tineret se confruntă cu o lipsă de unitate și de recunoaștere profesională, ceea ce le limitează capacitatea de a influența politicile și de a apăra interesele tinerilor.
Perspective și nevoi: Autoarea subliniază că, în ciuda acestor provocări, există și motive de optimism. Ea evidențiază evoluția pozitivă a politicilor și activităților pentru tineret în Franța de-a lungul timpului și potențialul de a continua să se facă progrese în acest domeniu. Pentru a răspunde în mod eficient nevoilor tinerilor într-o societate în continuă schimbare, autoarea subliniază necesitatea:
- Dezvoltării unor politici de tineret mai integrate și mai coerente, care să abordeze în mod cuprinzător provocările cu care se confruntă tinerii.
- Consolidării cooperării între diferitele părți interesate, inclusiv lucrătorii de tineret, autoritățile publice, organizațiile de tineret și tinerii înșiși.
- Recunoașterii și valorizării rolului lucrătorilor de tineret, printr-o mai bună definire a profesiei și prin asigurarea unor condiții de muncă adecvate.
- Reducerii decalajului dintre tineri și autoritățile publice, prin încurajarea participării active a tinerilor la procesul decizional și prin promovarea unui dialog deschis și constructiv.

În esență, articolul evidențiază complexitatea și provocările actuale ale activităților pentru tineret în Franța, subliniind necesitatea unei abordări integrate, participative și centrate pe tineri pentru a asigura succesul acestor activități și pentru a contribui la bunăstarea și dezvoltarea tinerilor.

În concluzie, aceste trei perioade evidențiază evoluția complexă a activităților și politicilor pentru tineret în Franța. De la o abordare paternalistă și moralizatoare la începutul secolului XX, la o perioadă de efervescență și colaborare în anii 1960, și până la provocările actuale legate de integrare, participare și profesionalizare, activitățile pentru tineret din Franța au parcurs un drum sinuos, reflectând schimbările sociale, politice și economice profunde din societate.

Cartea subliniază importanța înțelegerii acestui context istoric pentru a putea dezvolta și implementa politici și practici eficiente pentru tineret în prezent, care să răspundă nevoilor și aspirațiilor acestora și să promoveze incluziunea socială și participarea lor activă la viața comunității.

CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

În încheierea articolului, Patricia Loncle subliniază provocările actuale cu care se confruntă sectorul de tineret din Franța și necesitatea unei schimbări pentru a asigura eficacitatea activităților și politicilor pentru tineret.

Decalajul dintre tineri și autoritățile publice: Autoarea evidențiază un decalaj semnificativ între tineri și autoritățile publice. Acest decalaj se manifestă prin:
- Pesimism și neîncredere: Tinerii francezi sunt din ce în ce mai pesimiști și neîncrezători față de societate și instituții, conform unui sondaj recent privind valorile tinerilor din Europa.
- Lipsa de sentiment de apartenență: Tinerii nu se simt conectați la restul societății și nu se identifică cu valorile și normele acesteia.
- Absența de la procesele decizionale: Participarea scăzută la vot și neîncrederea în politicieni indică o lipsă de implicare a tinerilor în viața politică și în procesul decizional.
Fragmentarea și lipsa de unitate a profesioniștilor: O altă provocare majoră este fragmentarea profesioniștilordin domeniul activităților pentru tineret și lipsa lor de unitate. Această situație are mai multe consecințe negative:
- Lipsa de putere și influență: Lucrătorii de tineret par lipsiți de putere și nu reușesc să influențeze în mod semnificativ politicile publice sau să combată percepțiile negative asupra tinerilor.
- Dificultăți în apărarea intereselor tinerilor: Fragmentarea profesiei face dificilă apărarea coerentă și eficientă a intereselor tinerilor în fața autorităților și a altor actori sociali.
- Vulnerabilitate în fața așteptărilor contradictorii: Lucrătorii de tineret sunt adesea prinși între așteptările contradictorii ale diferitelor autorități publice care îi finanțează, ceea ce le poate afecta capacitatea de a acționa în interesul tinerilor.
Necesitatea unei abordări integrate și participative: Pentru a depăși aceste provocări și a asigura eficacitatea activităților pentru tineret, autoarea pledează pentru:
- O abordare mai integrată: Politicile și activitățile pentru tineret trebuie să fie mai bine coordonate și integrate, abordând în mod cuprinzător diversele nevoi și provocări cu care se confruntă tinerii.
- O cooperare mai strânsă: Este necesară o mai bună colaborare între lucrătorii de tineret, autoritățile publice, organizațiile de tineret și tinerii înșiși, pentru a asigura că activitățile răspund nevoilor reale ale tinerilor și promovează participarea și incluziunea lor socială.
- Consolidarea profesiei: Este important să se consolideze profesia de lucrător de tineret, printr-o mai bună definire a rolului și a competențelor acestora și prin asigurarea unor condiții de muncă adecvate.
- Reducerea decalajului dintre tineri și autorități: Este necesar să se promoveze participarea activă a tinerilor la procesul decizional și să se creeze canale de comunicare eficiente între tineri și autoritățile publice.

În esență, concluziile articolului subliniază necesitatea unei schimbări de paradigmă în abordarea activităților și politicilor pentru tineret în Franța. Pentru a răspunde eficient provocărilor actuale, este necesară o abordare mai integrată, participativă și centrată pe tineri, care să recunoască și să valorifice potențialul acestora și să le ofere sprijinul necesar pentru a se dezvolta și a se integra în societate.

^[1] LONCLE, Patricia, Youth work and policy in France - The history of youth work in Europe and its relevance for youth policy today, Edited by Griet Verschelden, Filip Coussée, Tineke Van de Walle and Howard Williamson, Council of Europe, 2009 978-92-871-6608-1, p.131-151.