Articolul examinează dezvoltarea activităților pentru tineret în Regatul Unit, subliniind modul în care istoria a modelat practicile și politicile actuale din acest domeniu.

ÎNCADRAREA NARAȚIUNII

Bernard Davies începe prin a aborda o întrebare frecventă în domeniul activităților pentru tineret: „De ce lucrătorii de tineret nu pot defini mai clar – și mai credibil – ceea ce fac?”

Perspectiva autorului: Davies își construiește argumentul pe o premisă contrară: în Anglia și, în general, în Regatul Unit, există o definiție bine conturată a activităților pentru tineret, dezvoltată și rafinată de-a lungul a peste 150 de ani. Această definiție, deși nu este finală și este supusă dezbaterilor și revizuirilor continue, cuprinde totuși caracteristicile esențiale ale unei practici distincte de lucru cu tinerii.
Problema definiției: Potrivit lui Davies, problema actuală în Regatul Unit nu este lipsa unei definiții sau faptul că aceasta nu este împărtășită pe scară largă, inclusiv de către tineri. Dimpotrivă, problema constă în faptul că definiția existentă, înrădăcinată istoric și larg acceptată, nu este una pe care factorii de decizie politică doresc să o audă sau să o implementeze.
Declarația lui Beverley Hughes: Autorul ilustrează această discrepanță prin citarea unei declarații a ministrului tineretului din 2005, Beverley Hughes, care definește activitățile pentru tineret în principal ca fiind „activități”, mai degrabă decât educație informală, și subliniază că accentul ar trebui să fie pus pe activități care sporesc plăcerea și timpul liber al tinerilor. Această perspectivă contrastează puternic cu definiția istorică a activităților pentru tineret din Regatul Unit, care le înțelege ca având un rol educațional și de dezvoltare personală important.

În concluzie, Davies subliniază că există o definiție clară și bine stabilită a activităților pentru tineret în Regatul Unit, dar că aceasta este ignorată sau chiar subminată de către factorii de decizie politică, care promovează o viziune mai restrânsă și mai puțin ambițioasă asupra acestui domeniu. Această discrepanță între definiția istorică și prioritățile politice actuale reprezintă o provocare majoră pentru domeniul activităților pentru tineret în Regatul Unit.

ÎNTREBĂRI CHEIE ȘI PREMISE

Bernard Davies își structurează analiza în jurul a trei întrebări cheie, care ghidează explorarea istorică a activităților pentru tineret în Regatul Unit:

Cum au evoluat de-a lungul timpului politicile, pedagogia și metodele din domeniul activităților pentru tineret? Această întrebare urmărește să traseze schimbările și continuitățile în modul în care activitățile pentru tineret au fost concepute, organizate și implementate de-a lungul timpului, inclusiv evoluția politicilor, abordărilor pedagogice și metodelor utilizate.
Ce rol au jucat acestea în integrarea tinerilor în societate? Această întrebare explorează impactul activităților pentru tineret asupra procesului de integrare socială a tinerilor, analizând modul în care acestea au contribuit la formarea cetățenilor, la dezvoltarea abilităților și la promovarea participării active în societate.
Cum au abordat politicile de tineret acest rol? Această întrebare examinează modul în care politicile guvernamentale au recunoscut și susținut rolul activităților pentru tineret în integrarea socială, analizând evoluția cadrului legislativ și a investițiilor în acest domeniu.

Premisa fundamentală:

Davies pornește de la o premisă fundamentală: activitățile pentru tineret sunt o construcție socială. Aceasta înseamnă că ele nu sunt un fenomen static sau universal, ci sunt modelate și influențate de contextul social, politic și economic în care se dezvoltă.

Contextul politic, economic și social: Davies susține că pentru a înțelege crearea și evoluția activităților pentru tineret în Marea Britanie, este esențial să luăm în considerare condițiile politice, economice și sociale mai largi în care acestea au apărut și s-au dezvoltat.
Condiții politice: Schimbările în politicile guvernamentale, ideologiile dominante și relația dintre stat și societatea civilă au influențat în mod semnificativ modul în care au fost concepute și implementate activitățile pentru tineret.
Condiții economice: Factorii economici, cum ar fi industrializarea, urbanizarea și schimbările în structura forței de muncă, au avut un impact major asupra nevoilor și aspirațiilor tinerilor, precum și asupra resurselor disponibile pentru activitățile pentru tineret.
Condiții sociale: Transformările sociale, cum ar fi schimbările în structura familiei, rolurile de gen și relațiile intergeneraționale, au influențat, de asemenea, modul în care au fost percepuți și abordați tinerii și nevoile lor.
Interconectarea cu societatea: Această perspectivă subliniază faptul că activitățile pentru tineret nu sunt un fenomen izolat, ci sunt strâns legate de transformările și dinamica societății în ansamblu. Ele reflectă și răspund la nevoile, provocările și aspirațiile tinerilor într-un anumit context social și istoric. Prin urmare, pentru a înțelege pe deplin activitățile pentru tineret, este necesar să le analizăm în relație cu evoluția societății în ansamblu.
Importanța acestei premise: Această premisă este importantă deoarece:
Oferă o perspectivă critică: Ne permite să analizăm activitățile pentru tineret nu ca pe un dat, ci ca pe un produs al unor procese sociale și istorice specifice.
Facilitează înțelegerea contextuală: Ne ajută să înțelegem modul în care activitățile pentru tineret au fost modelate de și au răspuns la schimbările din societate de-a lungul timpului.
Permite identificarea factorilor de influență: Ne ajută să identificăm factorii politici, economici și sociali care au contribuit la crearea și evoluția activităților pentru tineret.
Informează practicile și politicile actuale: Prin înțelegerea contextului istoric și social, putem dezvolta practici și politici mai relevante și mai eficiente pentru tinerii din prezent.

Așadar, premisa fundamentală a lui Davies, conform căreia activitățile pentru tineret sunt o construcție socială, oferă un cadru important pentru analiza istorică și contextuală a acestui domeniu. Această perspectivă ne permite să înțelegem mai bine originile, evoluția și provocările actuale ale activităților pentru tineret, contribuind astfel la dezvoltarea unor practici și politici mai eficiente și mai adaptate la nevoile tinerilor.

În concluzie, aceste întrebări cheie și premisa fundamentală stabilesc cadrul pentru analiza istorică a activităților pentru tineret în Regatul Unit, oferind o perspectivă asupra modului în care acestea au fost modelate de contextul social și politic și cum au contribuit, la rândul lor, la integrarea tinerilor în societate.

O PREISTORIE A ACTIVITĂȚILOR PENTRU TINERET?

Autorul explorează conceptul de „preistorie” a activităților pentru tineret, examinând mișcările pentru educație populară din Marea Britanie din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în special în contextul luptelor și transformărilor sociale generate de revoluția industrială.

Premise:

Educație populară de jos în sus: Davies se concentrează asupra eforturilor clasei muncitoare de a-și crea propriile forme de educație, independente de instituțiile tradiționale controlate de elite.
Inspirație din studiile culturale: Autorul își bazează analiza pe cercetările Centrului pentru Studii Culturale Contemporane de la Universitatea din Birmingham, în special pe lucrările istoricului Richard Johnson.

Caracteristici ale mișcărilor pentru educația populară:

Educație auto-organizată: Aceste mișcări erau conduse și organizate de către membrii clasei muncitoare, promovând independența și autodeterminarea.
Critică la adresa educației „oferite”: Mișcările manifestau o critică constantă față de formele de educație „oferite” sau „filantropice”, inclusiv școlile și instituțiile pentru adulți, pe care le considerau instrumente de control social și de perpetuare a inegalităților.
Obiective educaționale alternative: Aceste mișcări își stabileau propriile obiective educaționale, concentrându-se pe cunoștințele și abilitățile considerate relevante pentru viața și luptele clasei muncitoare, inclusiv pe cele necesare pentru a schimba societatea.
Practică educațională diversă: Mișcările utilizau o varietate de metode și instrumente educaționale, cum ar fi presa radicală, școlile seculare de duminică, sălile de știință și învățarea informală prin intermediul rețelelor sociale și comunitare.

Elemente precursoare ale activităților pentru tineret:

Deși aceste mișcări aveau obiective și pedagogii diferite de activitățile pentru tineret contemporane, Davies identifică în ele câteva caracteristici precursoare ale acestora:

Relații respectuoase între adulți și tineri: Mișcările promovau o abordare bazată pe respect și egalitate în relația dintre adulți și tineri, similară cu abordarea actuală din activitățile pentru tineret.
Învățare experiențială: Accentul era pus pe învățarea prin experiență și implicarea activă a participanților, elemente centrale și în activitățile pentru tineret de astăzi.
Învățare informală și în grup: O mare parte din învățare se realiza în contexte informale, prin intermediul experiențelor de grup și al interacțiunii sociale, similar cu multe activități pentru tineret contemporane.
Educație pentru cetățenie: Mișcările aveau un caracter explicit politic și urmăreau să educe tinerii pentru a deveni cetățeni activi și implicați în schimbarea socială, un obiectiv important și pentru activitățile pentru tineret de astăzi.
Participare și împuternicire: Mișcările promovau participarea activă a tinerilor și îi încurajau să își asume responsabilitatea pentru propria învățare și dezvoltare, principii care stau la baza multor abordări contemporane în activitățile pentru tineret.

Explorarea acestor mișcări timpurii pentru educație populară oferă o perspectivă valoroasă asupra rădăcinilor istoriceale activităților pentru tineret. Deși există diferențe semnificative între aceste mișcări și activitățile pentru tineret contemporane, putem identifica în ele elemente precursoare importante, care demonstrează că preocuparea pentru educația și dezvoltarea tinerilor în afara sistemului formal de învățământ are o istorie îndelungată și complexă. Această „preistorie” a activităților pentru tineret ne amintește că forme alternative de educație au fost nu doar posibile, ci și practicate în trecut. Această perspectivă ne poate inspira să regândim și să inovăm în domeniul activităților pentru tineret, explorând noi abordări și metode care să răspundă nevoilor și aspirațiilor tinerilor din societatea contemporană.

DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚILOR PENTRU TINERET "OFERITE"

Autorul urmărește dezvoltarea „activităților pentru tineret oferite” în Regatul Unit, adică acele activități inițiate și conduse de filantropi și, mai târziu, de stat. Această evoluție este analizată în trei perioade cheie, fiecare marcată de schimbări semnificative în contextul social, politic și economic, precum și în modul în care au fost concepute și implementate activitățile pentru tineret.

Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: Filantropia și apariția conducerii tinerilor:

Context: În această perioadă, schimbările sociale și economice au dus la apariția unor noi provocări pentru tineri, precum creșterea timpului liber și necesitatea adaptării la o societate în schimbare. În același timp, statul avea un rol limitat în viața socială, iar inițiativele filantropice erau văzute ca soluția pentru a răspunde nevoilor tinerilor.
Organizații filantropice: Au apărut numeroase organizații filantropice care ofereau activități de petrecere a timpului liber pentru băieți și fete, precum cluburi, brigăzi și cercetași. Acestea aveau ca scop principal „conducerea tinerilor” și „îmbunătățirea” acestora, promovând valori precum disciplina, responsabilitatea și spiritul civic.
Accent pe clasa muncitoare: Aceste organizații se concentrau în special pe tinerii din clasa muncitoare, considerați a fi cei mai vulnerabili și expuși riscului de delincvență și imoralitate.
Motivații complexe: Pe lângă altruism, inițiativele filantropice erau motivate și de interese de clasă și de dorința de a menține ordinea socială și de a preveni revoltele sociale.
Construirea unei practici distincte: În această perioadă, au fost definite și consolidate caracteristicile de bază ale unei practici distincte de lucru cu tinerii, care a pus bazele activităților pentru tineret așa cum le cunoaștem astăzi. Aceste caracteristici includ participarea voluntară, educația prin activități de petrecere a timpului liber, accentul pe individ și pe relația personalizată, precum și abordările participative.

Perioada 1939-1960: Implicarea statului și consolidarea serviciilor pentru tineret:

Context: Al Doilea Război Mondial și perioada postbelică au adus schimbări majore în percepția asupra rolului statului în societate. A crescut așteptarea ca statul să își asume o responsabilitate mai mare pentru bunăstarea cetățenilor, inclusiv a tinerilor.
Implicarea statului: Statul a început să se implice treptat în domeniul activităților pentru tineret, oferind finanțare și sprijin organizațiilor voluntare. În 1944, Legea Educației a impus autorităților locale să asigure „ocupații pentru timpul liber” și „facilități pentru recreere” pentru tineri.
Serviciul pentru Tineret: După război, a fost creat un „Serviciu pentru Tineret”, care urma să fie furnizat la nivel local în parteneriat cu organizațiile voluntare, dar cu sprijin financiar și supraveghere din partea guvernului central.
Raportul Albemarle (1960): Acest raport a reprezentat un moment de cotitură, propunând un cadru național de politici pentru Serviciul pentru Tineret și accentuând importanța profesionalizării lucrătorilor de tineret. Raportul a recunoscut, de asemenea, schimbările sociale și culturale și a pledat pentru o adaptare a valorilor și metodelor activităților pentru tineret la nevoile și așteptările noii generații de tineri.

Perioada de după 1997: Remodelarea și redirecționarea sub guvernele New Labour:

Context: Guvernele New Labour au continuat procesul de reformare a serviciilor publice, promovând o abordare bazată pe eficiență, măsurabilitate și „servicii integrate”.
Accent pe obiective și rezultate măsurabile: Au fost introduse standarde de calitate și ținte statistice pentru activitățile pentru tineret, ceea ce a dus la o concentrare pe rezultate măsurabile și la o oarecare formalizare a practicii.
Integrarea serviciilor pentru copii și tineri: A fost promovată integrarea tuturor serviciilor locale pentru copii și tineri, inclusiv a activităților pentru tineret, ceea ce a dus la dizolvarea Serviciului pentru Tineret ca structură instituțională distinctă.
Schimbarea focalizării: Activitățile pentru tineret au fost din ce în ce mai mult văzute ca un instrument pentru atingerea altor priorități politice, cum ar fi reducerea șomajului în rândul tinerilor, prevenirea sarcinilor în adolescență și combaterea comportamentului antisocial.
Reducerea autonomiei: Această schimbare de focus a dus la o reducere a autonomiei lucrătorilor de tineret și a organizațiilor voluntare, care au devenit din ce în ce mai dependente de finanțarea și directivele guvernamentale.

În concluzie, evoluția activităților pentru tineret „oferite” în Regatul Unit a fost marcată de o trecere treptată de la inițiative filantropice la o implicare tot mai mare a statului, culminând cu o concentrare pe eficiență, măsurabilitate și integrare a serviciilor sub guvernele New Labour. Această evoluție a avut un impact semnificativ asupra modului în care sunt concepute și implementate activitățile pentru tineret, ridicând întrebări importante cu privire la autonomia, relevanța și capacitatea acestora de a răspunde nevoilor reale ale tinerilor.

CONCLUZII ȘI LECȚII DIN ISTORIE

Davies extrage câteva concluzii și lecții importante din analiza istorică a activităților pentru tineret în Regatul Unit, subliniind schimbările și provocările cu care s-a confruntat acest domeniu de-a lungul timpului.

Cadrul general al politicilor:

De la filantropie la controlul statului: Inițial, activitățile pentru tineret au fost dominate de organizații filantropice, care operau într-un spațiu considerat inaccesibil pentru stat. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, statul a început să se implice tot mai mult, oferind sprijin financiar și supraveghere, și, în cele din urmă, asumându-și controlulasupra politicilor și priorităților în acest domeniu.
Implicațiile pentru organizațiile voluntare: Această evoluție a avut un impact semnificativ asupra organizațiilor voluntare de tineret, care au devenit din ce în ce mai dependente de finanțarea și directivele guvernamentale, pierzându-și o parte din autonomie.

Scopul și valorile:

Tensiune între altruism și interes propriu: De-a lungul timpului, activitățile pentru tineret au fost modelate de o tensiune între altruism (accentul pe nevoile individuale ale tinerilor) și apărarea interesului propriu (al clasei sociale, al națiunii etc.).
Schimbarea priorităților: Echilibrul între aceste două forțe s-a modificat în funcție de contextul social și politic. În prezent, accentul este pus pe rolul activităților pentru tineret ca instrument de integrare socială, ceea ce poate duce la neglijarea altor obiective importante, cum ar fi dezvoltarea personală și emanciparea tinerilor.

Practica:

Eroziunea principiilor de bază: În ultimii ani, în special în Anglia, s-a observat o eroziune a principiilor de bazăale activităților pentru tineret, cum ar fi participarea voluntară și abordarea centrată pe tânăr.
Formalizare și control: Accentul pus pe eficiență și măsurabilitate a dus la o formalizare a practicii și la o creștere a controlului din partea statului, ceea ce poate submina autonomia și spontaneitatea tinerilor.

Concluzie și discrepanța dintre percepții:

Articolul se încheie prin a evidenția discrepanța dintre modul în care tinerii percep și definesc activitățile pentru tineret și prioritățile factorilor de decizie politică. Tinerii apreciază activitățile pentru tineret pentru oportunitățile de dezvoltare personală, socializare și implicare activă pe care le oferă, în timp ce factorii de decizie politică tind să le vadă ca pe un instrument de integrare socială și de control.

Această discrepanță subliniază importanța ascultării vocii tinerilor și a luării în considerare a nevoilor și aspirațiilor lor în elaborarea și implementarea politicilor și practicilor din domeniul tineretului.

În esență, acest articol oferă o perspectivă istorică asupra dezvoltării activităților pentru tineret în Regatul Unit, subliniind modul în care factorii sociali, politici și economici au modelat acest domeniu de-a lungul timpului. Autorul argumentează că înțelegerea istoriei este esențială pentru a înțelege și a aborda în mod eficient provocările actuale cu care se confruntă activitățile pentru tineret și pentru a asigura că acestea răspund în mod autentic nevoilor și aspirațiilor tinerilor.

^[1] DAVIES, Bernard, Defined by history: youth work in the UK - The history of youth work in Europe and its relevance for youth policy today, Edited by Griet Verschelden, Filip Coussée, Tineke Van de Walle and Howard Williamson, Council of Europe, 2009 978-92-871-6608-1, p.63-87.