Articolul analizează evoluția politicilor europene pentru tineret, subliniind modul în care acestea au fost influențate de schimbările sociale, politice și economice de pe continent.

CONTEXT ȘI EVOLUȚIE

Hansen începe prin a descrie contextul istoric în care au apărut politicile europene pentru tineret. El evidențiază faptul că, după cel de-al Doilea Război Mondial, a existat o preocupare crescândă pentru bunăstarea tinerilor și pentru rolul lor în reconstrucția Europei. Această preocupare a dus la înființarea unor organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Europei și Uniunea Europeană, care au început să dezvolte politici și programe specifice pentru tineret.

ETAPE-CHEIE

Autorul urmărește apoi evoluția politicilor europene pentru tineret, evidențiind câteva etape cheie:

Anii 1960 și 1970:

În anii 1960 și 1970, politicile europene pentru tineret s-au axat în principal pe educația non-formală și activitățile de recreere. Această abordare reflecta o schimbare de paradigmă în gândirea despre tineret, recunoscându-se importanța dezvoltării personale și sociale a tinerilor, dincolo de educația formală tradițională.

Educația non-formală: Aceasta se referă la învățarea care are loc în afara sistemului școlar tradițional, prin intermediul unor experiențe și activități diverse, cum ar fi ateliere, tabere, schimburi internaționale și proiecte comunitare. În această perioadă, educația non-formală a fost văzută ca o modalitate importantă de a completa educația formală, oferind tinerilor oportunități de a-și dezvolta abilități practice, de a-și explora interesele și de a-și forma valori și atitudini pozitive.
Activitățile de recreere: Acestea au fost, de asemenea, o componentă importantă a politicilor pentru tineret în această perioadă. Activitățile de recreere, cum ar fi sportul, drumețiile, jocurile și activitățile culturale, erau văzute ca fiind esențiale pentru dezvoltarea fizică și mentală a tinerilor, precum și pentru promovarea socializării și a bunăstării lor generale.
Rolul Consiliului Europei: Consiliul Europei a jucat un rol esențial în promovarea acestor aspecte ale politicilor pentru tineret. Prin intermediul Centrului European de Tineret și al Fundației Europene pentru Tineret, Consiliul Europei a facilitat schimburi internaționale de tineri, a dezvoltat programe de formare pentru lucrătorii de tineret și a sprijinit financiar o serie de inițiative și proiecte în domeniul tineretului.
- Schimbările internaționale de tineri: Acestea au oferit tinerilor oportunitatea de a interacționa cu tineri din alte țări, de a învăța despre culturi și perspective diferite și de a-și dezvolta abilitățile de comunicare și de relaționare interculturală. Aceste schimburi au contribuit, de asemenea, la promovarea înțelegerii și a cooperării între țările europene și la construirea unei Europe unite și pașnice.
- Programele de formare pentru lucrătorii de tineret: Aceste programe au avut ca scop dezvoltarea competențelor și abilităților lucrătorilor de tineret, pentru a le permite să ofere servicii de calitate și să răspundă nevoilor diverse ale tinerilor. Formarea a acoperit o gamă largă de domenii, de la metode și tehnici de lucru cu tinerii, la management de proiect și advocacy.

În concluzie, anii 1960 și 1970 au reprezentat o perioadă importantă în dezvoltarea politicilor europene pentru tineret, caracterizată printr-o concentrare pe educația non-formală și pe activitățile de recreere. Consiliul Europei a jucat un rol crucial în promovarea acestor aspecte, facilitând schimburi internaționale de tineri și dezvoltând programe de formare pentru lucrătorii de tineret. Această abordare a pus bazele unei viziuni mai holistice asupra dezvoltării tinerilor și a contribuit la consolidarea rolului educației non-formale și al activităților de recreere în cadrul politicilor pentru tineret.

Anii 1980 și 1990:

Anii 1980 și 1990 au reprezentat o perioadă de schimbări sociale și economice profunde în Europa, care au avut un impact semnificativ asupra tinerilor și, implicit, asupra politicilor dedicate lor.

Contextul socio-economic:
- Creșterea șomajului în rândul tinerilor: Criza economică din anii '80 a dus la o creștere dramatică a șomajului, în special în rândul tinerilor. Aceasta a generat o serie de probleme sociale, cum ar fi sărăcia, excluziunea socială și marginalizarea.
- Apariția unor noi probleme sociale: Pe lângă șomaj, tinerii s-au confruntat și cu alte probleme sociale emergente, cum ar fi consumul de droguri, violența și criminalitatea. Aceste probleme au ridicat semne de întrebare cu privire la eficacitatea politicilor existente pentru tineret și au necesitat o regândire a abordărilor tradiționale.
Schimbarea de paradigmă în politicile pentru tineret: Ca răspuns la aceste provocări, politicile pentru tineret au început să se îndrepte către o abordare mai holistică și mai proactivă, axată pe incluziunea socială și pe participarea tinerilor la luarea deciziilor.
- Incluziunea socială: Aceasta a implicat dezvoltarea de programe și inițiative care să vizeze în mod specific tinerii aflați în situații de risc sau vulnerabilitate, cum ar fi tinerii șomeri, tinerii din medii defavorizate sau tinerii cu dizabilități. Scopul a fost de a preveni excluziunea socială și de a oferi tinerilor oportunități egale de participare și dezvoltare.
- Participarea tinerilor la luarea deciziilor: Politicile pentru tineret au început să recunoască importanța implicării tinerilor în procesul decizional, atât la nivel local, cât și la nivel național și european. Aceasta a implicat crearea de structuri și mecanisme care să permită tinerilor să își exprime opiniile și să contribuie la elaborarea și implementarea politicilor care îi afectează.
Rolul Consiliului Europei și al Uniunii Europene: Consiliul Europei și Uniunea Europeană au jucat un rol important în promovarea acestei schimbări de paradigmă în politicile pentru tineret.
- Consiliul Europei: A continuat să sprijine educația non-formală și schimburile internaționale de tineri, dar a pus un accent mai mare pe incluziunea socială și pe participarea tinerilor.
- Uniunea Europeană: A lansat o serie de programe și inițiative pentru a combate șomajul în rândul tinerilor și pentru a promova incluziunea socială, cum ar fi Fondul Social European și programul "Tineret în Acțiune".

Așadar, anii 1980 și 1990 au reprezentat o perioadă de transformări profunde în politicile pentru tineret din Europa. Creșterea șomajului și apariția unor noi probleme sociale au determinat o schimbare de paradigmă, cu accent pe incluziunea socială și pe participarea tinerilor la luarea deciziilor. Consiliul Europei și Uniunea Europeană au jucat un rol important în promovarea acestei noi abordări, care a contribuit la dezvoltarea unor politici mai eficiente și mai relevante pentru nevoile tinerilor.

Anii 2000 și prezent:

În articolul său, Bjørn Jaaberg Hansen descrie anii 2000 și perioada actuală ca fiind o etapă distinctă în evoluția politicilor europene pentru tineret, caracterizată printr-o concentrare sporită pe promovarea cetățeniei active, a mobilității și a învățării pe tot parcursul vieții. Această abordare reflectă o viziune mai amplă asupra rolului tinerilor în societate, văzându-i nu doar ca beneficiari ai serviciilor, ci și ca actori activi și contribuitori la dezvoltarea Europei.

Cetățenia activă: Politicile europene pentru tineret din această perioadă au pus un accent deosebit pe promovarea cetățeniei active, încurajând tinerii să se implice în viața comunității lor și să își asume un rol activ în procesul decizional. Aceasta a implicat dezvoltarea de programe și inițiative care să ofere tinerilor oportunități de a-și exprima opiniile, de a participa la proiecte și inițiative comunitare și de a-și dezvolta abilitățile de leadership și de advocacy.
Mobilitatea: Mobilitatea, în special în scop educațional și profesional, a devenit, de asemenea, un obiectiv central al politicilor pentru tineret. Programe precum Erasmus+ au oferit tinerilor oportunități de a studia, de a se forma sau de a face voluntariat în alte țări europene, facilitând astfel schimbul intercultural, dezvoltarea competențelor lingvistice și creșterea gradului de înțelegere și toleranță între tineri din diferite țări.
Învățarea pe tot parcursul vieții: Conceptul de învățare pe tot parcursul vieții a câștigat, de asemenea, o importanță tot mai mare în politicile pentru tineret. Aceasta reflectă recunoașterea faptului că învățarea nu se limitează la perioada școlară sau universitară, ci este un proces continuu care se desfășoară pe tot parcursul vieții. Politicile pentru tineret au început să promoveze oportunități de învățare non-formală și informală, precum și dezvoltarea de competențe transversale, cum ar fi abilitățile digitale și antreprenoriale, care sunt esențiale pentru adaptarea la o piață a muncii în continuă schimbare.
Programe și inițiative ale Uniunii Europene: Uniunea Europeană a jucat un rol de lider în promovarea acestor obiective, lansând o serie de programe și inițiative pentru a sprijini tinerii.
- Erasmus+: Acest program emblematic al UE a oferit milioane de tineri oportunitatea de a studia, de a se forma sau de a face voluntariat în străinătate, contribuind la creșterea mobilității și a schimbului intercultural în rândul tinerilor europeni.
- Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor: Această inițiativă a vizat combaterea șomajului în rândul tinerilor printr-o serie de măsuri, cum ar fi sprijinirea antreprenoriatului, facilitarea accesului la formare profesională și încurajarea mobilității în scop de muncă.

În concluzie, anii 2000 și perioada actuală au adus o schimbare de paradigmă în politicile europene pentru tineret, cu accent pe promovarea cetățeniei active, a mobilității și a învățării pe tot parcursul vieții. Uniunea Europeană a jucat un rol de lider în acest proces, lansând o serie de programe și inițiative care au avut un impact semnificativ asupra vieții a milioane de tineri din întreaga Europă. Această abordare reflectă o viziune mai amplă și mai ambițioasă asupra rolului tinerilor în societate, văzându-i ca actori activi și contribuitori esențiali la construirea unui viitor mai bun pentru Europa.

PROVOCĂRI ȘI PERSPECTIVE DE VIITOR

În articolul său, Bjørn Jaaberg Hansen nu se limitează doar la a descrie evoluția istorică a politicilor europene pentru tineret, ci abordează și provocările actuale cu care se confruntă aceste politici, precum și perspectivele de viitor. El identifică trei provocări majore și subliniază importanța cooperării și a participării tinerilor în procesul decizional.

Provocările actuale:

Diversitatea crescândă a populației de tineri: Hansen observă că societățile europene au devenit din ce în ce mai diverse din punct de vedere cultural, etnic, religios și social. Această diversitate ridică provocări importante pentru politicile pentru tineret, care trebuie să fie adaptate pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor unei game largi de tineri, cu origini, experiențe și perspective diferite. Este esențial ca politicile pentru tineret să promoveze incluziunea și să combată discriminarea, asigurându-se că toți tinerii au acces egal la oportunități și servicii, indiferent de background-ul lor.
Promovarea incluziunii sociale: O altă provocare importantă este promovarea incluziunii sociale a tinerilor, în special a celor care se confruntă cu dificultăți sau cu riscul de excluziune socială. Aceasta poate include tineri din medii defavorizate, tineri cu dizabilități, tineri migranți sau refugiați, sau tineri care se confruntă cu probleme de sănătate mintală sau dependență. Politicile pentru tineret trebuie să abordeze în mod specific nevoile acestor grupuri vulnerabile și să ofere sprijin și oportunități pentru a-i ajuta să își atingă potențialul și să se integreze pe deplin în societate.
Asigurarea sustenabilității financiare a programelor pentru tineret: Hansen subliniază, de asemenea, importanța asigurării sustenabilității financiare a programelor pentru tineret. În contextul constrângerilor bugetare și al competiției pentru resurse, este esențial să se găsească modalități de a asigura finanțarea adecvată și pe termen lung a acestor programe. Aceasta poate implica o combinație de finanțare publică, finanțare privată și generare de venituri proprii. De asemenea, este important să se demonstreze impactul și eficiența programelor pentru tineret, pentru a justifica investițiile și a asigura continuitatea acestora.

Importanța cooperării și a participării tinerilor:

Hansen subliniază că abordarea acestor provocări necesită o cooperare strânsă între diferitele niveluri de guvernare (european, național și local), precum și implicarea activă a tinerilor în procesul de luare a deciziilor.

Cooperarea între diferitele niveluri de guvernare: Politicile pentru tineret trebuie să fie coerente și coordonate la toate nivelurile, de la Uniunea Europeană la nivelul local. Aceasta implică un schimb constant de informații și bune practici, precum și o colaborare strânsă în planificarea, implementarea și evaluarea programelor pentru tineret.
Implicarea tinerilor în procesul de luare a deciziilor: Tinerii trebuie să fie implicați activ în toate etapele procesului decizional, de la identificarea nevoilor și priorităților, până la proiectarea, implementarea și evaluarea politicilor și programelor pentru tineret. Aceasta poate fi realizată prin intermediul unor mecanisme precum consiliile consultative pentru tineret, grupurile de lucru și platformele online de consultare.

Așadar, Hansen evidențiază o serie de provocări complexe cu care se confruntă politicile europene pentru tineret în prezent. Pentru a răspunde acestor provocări, este esențial să se promoveze cooperarea între diferitele niveluri de guvernare și să se asigure implicarea activă a tinerilor în procesul decizional. Numai printr-o abordare colaborativă și centrată pe tineri putem asigura că politicile pentru tineret rămân relevante și eficiente și că contribuie la construirea unei Europe mai incluzive, mai echitabile și mai prospere pentru toți.

CONCLUZIE

În concluzie, articolul lui Hansen prezintă o analiză detaliată și cuprinzătoare a evoluției politicilor europene pentru tineret, evidențiind modul în care acestea au fost modelate și influențate de schimbările sociale, politice și economice care au avut loc pe continent de-a lungul timpului.

Perspectivă istorică valoroasă: Hansen oferă o privire de ansamblu asupra modului în care politicile europene pentru tineret s-au dezvoltat de la începuturile lor, după cel de-al Doilea Război Mondial, până în prezent. El arată cum aceste politici au fost influențate de evenimente și tendințe majore, cum ar fi reconstrucția postbelică, criza economică din anii '80, extinderea Uniunii Europene și schimbările demografice. Această perspectivă istorică ne permite să înțelegem mai bine contextul în care s-au dezvoltat politicile actuale și să apreciem progresul realizat în acest domeniu.
Importanța politicilor pentru tineret: Hansen subliniază rolul crucial al politicilor pentru tineret în promovarea dezvoltării și participării tinerilor în societate. Aceste politici au contribuit la crearea de oportunități pentru tineri în domenii precum educația, ocuparea forței de muncă, participarea civică și incluziunea socială. Ele au jucat, de asemenea, un rol important în promovarea valorilor europene, cum ar fi democrația, toleranța și diversitatea culturală.
Evoluția de la o abordare îngustă la una cuprinzătoare: Articolul evidențiază o evoluție semnificativă în abordarea politicilor pentru tineret, de la o concentrare inițială pe educația non-formală și activitățile de recreere, la o abordare mult mai cuprinzătoare, care include și incluziunea socială, participarea tinerilor și cetățenia activă. Această evoluție reflectă o schimbare de paradigmă în gândirea despre tineret, de la o viziune paternalistă, în care tinerii erau văzuți în principal ca beneficiari pasivi ai serviciilor, la o viziune care recunoaște tinerii ca actori activi și contribuitori la dezvoltarea societății.
Provocări și oportunități pentru viitor: Hansen discută, de asemenea, despre provocările și oportunitățile actuale cu care se confruntă politicile europene pentru tineret. Acestea includ:
- Diversitatea crescândă a populației de tineri: Politicile trebuie să fie adaptate pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor unei game largi de tineri, cu origini, experiențe și perspective diferite.
- Promovarea incluziunii sociale: Este esențial să se abordeze în mod specific nevoile tinerilor vulnerabili și marginalizați și să se ofere sprijin și oportunități pentru a-i ajuta să se integreze pe deplin în societate.
- Asigurarea sustenabilității financiare: În contextul constrângerilor bugetare, este important să se găsească modalități de a asigura finanțarea adecvată și pe termen lung a programelor pentru tineret.

Hansen subliniază, de asemenea, importanța cooperării între diferitele niveluri de guvernare și a implicării tinerilor în procesul de luare a deciziilor pentru a asigura că politicile pentru tineret sunt relevante și eficiente.

Așadar, articolul lui Hansen oferă o imagine de ansamblu valoroasă asupra evoluției politicilor europene pentru tineret, subliniind importanța lor în promovarea dezvoltării și participării tinerilor. Prin evidențierea provocărilor și oportunităților actuale, articolul încurajează reflecția și dezbaterea cu privire la viitorul politicilor pentru tineret și la modul în care acestea pot fi îmbunătățite pentru a răspunde mai bine nevoilor tinerilor și ale societății în ansamblu.

^[1] HANSEN, Bjørn Jaaberg, The history of European youth policy - The history of youth work in Europe. Relevance for youth policy today Volume 2, Edited by Filip Coussée, Griet Verschelden, Tineke Van de Walle, Marta Mędlińska and Howard Williamson, Council of Europe and the European Commission, September 2010, ISBN 978-92-871-6824-5, p. 119-125.